Este atât de ușor să ne pierdem pe noi înșine în încercarea de a-i face pe ceilalți fericiți. Ne dedicăm timpul, energia și chiar și propriile dorințe pentru a aduce zâmbete pe fețele celor din jur. Și pentru un timp, poate funcționa. Ne simțim împliniți, apreciați și iubiți.
Dar într-o zi, realitatea ne lovește ca un val rece. Ne uităm în oglindă și vedem un străin. Ne întrebăm cine suntem, ce ne dorim cu adevărat și unde am lăsat acea scânteie care ne făcea să vibram de viață. Realizăm că, în goana noastră de a-i face pe ceilalți fericiți, am neglijat propria noastră fericire.
Am uitat să ne ascultăm vocea interioară, să ne hrănim pasiunile și să ne oferim timp pentru a ne reîncărca bateriile. Am uitat că și noi merităm iubire, atenție și grijă. Am uitat că fericirea noastră este la fel de importantă ca a celorlalți.
Este un moment dureros, dar și un moment de trezire. Este momentul în care ne dăm seama că trebuie să ne regăsim pe noi înșine, să ne reconectăm cu propriile nevoi și să ne acordăm prioritate. Este momentul în care începem să ne construim o viață care ne aduce bucurie și împlinire, nu doar celor din jur, ci și nouă înșine.
Și poate că, în acest proces, vom descoperi că adevărata fericire vine din echilibru. Din a ști să dăruim, dar și să primim. Din a-i face pe ceilalți fericiți, fără a ne uita pe noi înșine. Din a ne iubi pe noi înșine, la fel de mult cum îi iubim pe ceilalți.
Comentarii
Trimiteți un comentariu