Lacrimile Diavolului

 

Noaptea în care Diavolul a plâns pentru tine

Întunericul te învăluia, somnul te furase de tot, dar nu erai singur în tărâmul viselor. O prezență străină, rece și totuși familiară, se apropiase de tine. Diavolul, în toată splendoarea sa întunecată, pătrundea în adâncurile sufletului tău. Ochii lui, ca două flăcări negre, ardeau cu o intensitate ciudată, cercetând fiecare colț al ființei tale, fiecare rană ascunsă, fiecare cicatrice a suferinței.

Ai simțit o teamă rece, paralizantă, dar și o curiozitate stranie. Ce căuta Diavolul în visele tale? Ce secrete spera să descopere în labirintul sufletului tău?

Și atunci, s-a întâmplat ceva neașteptat. O singură lacrimă, strălucitoare ca un diamant negru, s-a desprins din ochii Diavolului, rostogolindu-se pe obrazul său palid. Un murmur, grav și profund ca un ecou din infern, a spart tăcerea: „Acesta a îndurat destul... lasă-l în pace.”

Cuvintele au răsunat în tine ca un tunet, zguduindu-ți ființa din temelii. Diavolul, cel care întruchipează răul și suferința, cel care se hrănește cu durerea umană, pleda pentru tine. Te apăra de cine? De ce?

Oare suferința ta atinsese un prag de neimaginat, chiar și pentru Diavol? Oare ai îndurat atâtea încercări, atâtea lovituri ale sorții, încât ai devenit un spectacol al durerii, prea mult chiar și pentru cel care se complace în chinul omenesc?

Lacrima Diavolului, o anomalie cosmică, o contradicție în însăși esența sa, a rămas suspendată în aer, o mărturie a compasiunii neașteptate. Și tu, în mijlocul visului tulburător, ai simțit o ușurare stranie, o eliberare de sub povara suferinței.

Poate că Diavolul, în infinita sa înțelepciune întunecată, a recunoscut în tine o forță pe care nici el nu o poate stăpâni. Poate că a văzut în tine o lumină care strălucește chiar și în cel mai adânc întuneric. Sau poate că, pur și simplu, s-a săturat să te vadă suferind.

Când te-ai trezit, amintirea visului te-a urmărit ca o umbră. Ai simțit o neliniște ciudată, o curiozitate amestecată cu teamă. Dar ai simțit și o speranță nouă, o forță interioară pe care nu o cunoșteai.

Noaptea în care Diavolul a plâns pentru tine a fost o noapte a revelațiilor, o noapte care ți-a schimbat perspectiva asupra lumii și asupra propriei tale existențe. Ai înțeles că suferința are limitele ei, chiar și pentru cel mai întunecat dintre îngeri. Și ai înțeles că, uneori, salvarea poate veni din cele mai neașteptate locuri.