Noaptea în care Diavolul a plâns pentru tine Întunericul te învăluia, somnul te furase de tot, dar nu erai singur în tărâmul viselor. O prezență străină, rece și totuși familiară, se apropiase de tine. Diavolul, în toată splendoarea sa întunecată, pătrundea în adâncurile sufletului tău. Ochii lui, ca două flăcări negre, ardeau cu o intensitate ciudată, cercetând fiecare colț al ființei tale, fiecare rană ascunsă, fiecare cicatrice a suferinței. Ai simțit o teamă rece, paralizantă, dar și o curiozitate stranie. Ce căuta Diavolul în visele tale? Ce secrete spera să descopere în labirintul sufletului tău? Și atunci, s-a întâmplat ceva neașteptat. O singură lacrimă, strălucitoare ca un diamant negru, s-a desprins din ochii Diavolului, rostogolindu-se pe obrazul său palid. Un murmur, grav și profund ca un ecou din infern, a spart tăcerea: „Acesta a îndurat destul... lasă-l în pace.” Cuvintele au răsunat în tine ca un tunet, zguduindu-ți ființa din temelii. Diavolul, cel care întruchip...