Dimineața unui Suflet Singur

 

Zorii unei noi zile se ivesc, iar soarele îți mângâie ușor geamul cu razele sale aurii, anunțându-te că e timpul să te trezești. Te ridici din pat și deschizi ușa balconului pentru a lăsa aerul proaspăt să intre, în timp ce pui cafeaua la filtru.

În timp ce te pregătești pentru noua zi, aroma îmbietoare a cafelei proaspăt făcute îți umple simțurile și un zâmbet timid îți apare pe buze. Te privești în oglindă și te întrebi cine este această persoană care zâmbește, parcă a trecut o veșnicie de când nu ai mai simțit această bucurie simplă.

Îți torni cafeaua în cana ta preferată, iei pachetul de țigări și ieși pe balcon. Privești în zare, spre spectacolul răsăritului de soare. Te așezi pe scaun, aprinzi o țigară și încerci să te bucuri de această imagine magnifică a universului. Dar mintea ta e neobosită, asaltată de mii de gânduri încă de la prima oră, precum valurile mării care se sparg necontenit de țărm.

Un fior te străbate brusc. Da, e o răcoare pătrunzătoare în această dimineață. Te învelești cu o pătură, sperând să te încălzești. Corpul tău se încălzește, dar sufletul tău încă tânjește după ceva mai mult. 

Din spate, simți o căldură reconfortantă, ca o îmbrățișare îndelungată de la persoana iubită, după o lungă perioadă de absență. Sufletul tău evadează într-o lume imaginară, aproape utopică, unde nu există depresie, supărare sau discriminare. Nu există bariere impuse de societate, ci doar iubire necondiționată. Acolo nu ești judecat pentru cine ești sau pentru cine nu ești. Ești doar tu, un suflet în căutarea iubirii adevărate.

Deodată, un zgomot te readuce la realitate. Inițial, nu îți dai seama ce este, dar apoi realizezi că e alarma telefonului tău. Te uiți în jur, ești singur, iar căldura reconfortantă era doar de la calorifer.
Mai iei o gură de cafea, stingi țigara și te cufunzi în gânduri, iar în colțul ochiului tău drept, o lacrimă începe să se formeze.