Ce rămâne în oală: despre alegerile noastre și vasele în care ne gătim viața Uneori, cele mai simple gânduri apar seara, când tăcerea casei ne aduce mai aproape de lucrurile pe care le facem pe pilot automat. Aseară, înainte de somn, m-am surprins gândindu-mă la vasele mele de gătit. Poate pentru că vine Black Friday, poate pentru că m-am tot uitat în ultimul timp la ofertele de tigăi și oale „minune”. Sau poate pentru că, fără să-mi dau seama, schimbarea lor a fost mai mult decât un gest practic. Am renunțat recent la câteva vase vechi — unele încă funcționale, dar obosite. Aveau urme vizibile de uzură, zgârieturi fine, mici rupturi apărute fără motiv aparent și, mai ales, acel miros persistent care nu mai pleca, oricât le-aș fi curățat. La început, mi se părea un capriciu estetic. Apoi am înțeles că, de fapt, era o nevoie de curățenie reală, nu doar vizuală — o nevoie de siguranță, poate chiar de liniște. Pe rafturile magazinelor, lumea vaselor de gătit e o adevărată junglă: teflon, ...